Istoricul localitatii
Sat Sagna
Prima referinta despre comuna Sagna este din 3 Septembrie 1428, cand Alexandrul cel Bun inmana lui Fundea satul Fundeni. Multe dintre toponimele folosite in trecut au ramas si astazi. Un posibil proprietar al Sagnei se pare ca a fost Vlad Matus. Avem aceasta informatie dintr-un document care ca fost scris cu cativa ani mai tarziu, in Suceava, prin care Stefan inmana lui Mihu Pisar jumatate din satul Balanesti, cumparand-o cu 30 de zloti platiti in vite provenite de la Andreico and Luca, fii lui Ilias.
Ca urmare a depopularii satului, Stefan Petriceico, domnul Moldovei, la 11 aprilie 1673, fiind la Plopi, instiinta egumenul Manastirii Galata si pe vatamanul sau de la selistea de la Sagna
"scrie de la domniia mé vor ave slobodzie in sasa ani si nici un lucru a domnii meli nu vor lucra, nici sulgiu.."
Documentul este deosebit de important pentru istoria Sagnei. Pentru a intelege mai bine acest lucru, trebuie cunoscut conceptul de "slobozie" in epoca. In momentul cand domnul dorea sa infiinteze o noua asezare sau sa repopuleze o alta parasita (sau in mare parte depopulata), acorda scutiri fiscale pe un timp limitat tuturor celor ce se asezau in sat. De obicei, in aceste slobozii veneau oamenii fara cisla (nu fugari din alte sate, unde trebuiau sa plateasca partea lor de bir) sau, erau preferati strainii. In aceste conditii populatia venita era diversa din punct de vedere etnic, dar si confesional. Singurul lucru care-i lega era factorul economic. In anii "de gratie" in care nu plateau darile in natura sau in bani catre stat, aveau posibilitatea sa-si construiasca o casa pe terenul pe care-l primeau, urmand ca, dupa trecerea termenului stabilit, sa intre in rand "cu tara", sa-si plateasca constributiile fiscale. Desi pentru selistea de la Sagna a fost data o astfel de scutire, foarte greu s-au strans oameni.
Românii din alte localitati, indiferent daca erau catolici sau ortodoxi, au adus cu ei limba, traditia, obiceiurile, credinta, modul de organizare a satului. Ceilalti, putini si de diverse etnii, la randul lor, s-au integrat acestui spatiu in care locuiau, disparand rapid in masa populatiei autohtone. Asa s-au format comunitati rurale mixte din punct de vedere al credintei, dar unitare in ce priveste interesele economice. Satul Sagna nu s-a repopulat prin deplasarea fortata a oamenilor si nici prin aducerea unor locuitori din alte sate, ci printr-o migrare lenta si spor demografic natural.
Evolutia administrativa
In perioada 1864-1950, au apartinut de comuna Sagna satele Vulpasesti (1886-1950), Buruienesti (1906-1908), Gadinti(1931-1932), precum si catunul La Duliba (1941-1968). Odata cu impartirea administrativa din 1950, Sagna si-a pastrat statutul de comuna, subordonata raionului Roman. Acum i-a subordonat satul Lutca, alaturi de Vulpasesti, iar la ultima impartire administrativa, din 1968, si satul Gadinti.
Conform dictionarului Toponimic, numele satului Sagna apare in grafii deformate, precum Sahna, Segna. De asemena, in documentele interne moldovenesti, intalnim formele: Sadna, respectiv Sadina, iar in documentele catolice interne, forma Saghna (intr-o statistica a parohieie Tamaseni pe anul 1801).